Plasticul a devenit atât de răspândit în viețile noastre încât face parte din normalitate și este considerat un lucru „natural”. Dacă până acum câțiva ani ambalajele din plastic erau utilizate doar pentru produsele care altfel nu aveau cum să fie depozitate și transportate spre consumatorul final, azi vedem plastic peste tot, chiar și în locurile unde nu am avea nevoie de el. Vedem, de exemplu, pe rafturile supermarketurilor, fructe și legume ambalate în plastic, uneori chiar și individual. Porumb, roșii, castraveți, chiar și portocale ambalate individual, una câte una, în caserole sau pungi.
Comoditatea a ajuns până în punctul în care azi nu mai e la modă să cumpărăm fructe la vrac, să le curățăm și tăiem, ci le cumpărăm gata de consum, ambalate în recipiente de plastic. Practic, am eliminat „stratul de protecție” al fructelor (coaja) și l-am înlocuit cu plastic. Problema este că natura nu întâmplător le-a dat fructelor și legumelor un ambalaj natural. Pentru că acesta protejează miezul plin de vitamine de oxidare și, deci, de acumularea de bacterii nocive pentru organism. În SUA, de exemplu, aproape jumătate din toxiinfecțiile alimentare sunt cauzate de consumul alimentelor contaminate cu Salmonella, E.coli sau Listeria. Adică bacterii care se dezvoltă în special în cazul legumelor și fructelor curățate, porționate, apoi reambalate în plastic.
Și atunci de ce am ajuns în punctul în care să înlocuim ambalajul naturii cu ambalajul artificial al omului?
Din păcate, am ajuns în punctul în care nu ne mai încredem în Natură pentru că natura nu are capacitatea de a ne spune că lucrurile pe care ni le oferă sunt sănătoase. În schimb, suntem bombardați zilnic cu etichete care promit pompos tinerețe fără bătrânețe și longevitate. De câte ori nu am căutat ca pe produsele ambalate în plastic să scrie „bio”, „100% natural” sau „apă de izvor”? Căutăm cu îndârjire aceste sintagme și ne încredem în ele mai mult decât în ceea ce ne oferă Natura.
Natura nu are glas să ne spună că merele din livadă sunt pline de energie și antioxidanți. În schimb, etichetele de pe feliile de mere „îmbrăcate” în plastic pe care le găsim în supermarket „urlă” că sunt sănătoase. Desigur, e de la sine înțeles că nu toată lumea are o livadă de mere în spatele blocului. Însă toată lumea are acces la mere vrac lipsite de plastic.
Din punctul nostru de vedere, eticheta contează tocmai pentru a ști de ce să te ferești. Însă pentru a te proteja, e nevoie să învățăm ce se „ascunde” în spatele „naturalului” de pe raft. În cazul apei îmbuteliate, de exemplu, credem orbește că apa din acele recipiente este captată din izvoare naturale pline de sănătate. Realitatea este, însă, cu totul alta. De la captarea apei și până în momentul în care ea ajunge pe masa ta, apa de izvor devine mult mai nesănătoasă decât cea de la robinet.
Ce ne promit etichetele |
Ce primim de fapt |
|
|
Achiziționarea apei îmbuteliate este o loterie. Asta pentru că oricât de bine intenționată ar fi firma de la care vrei să cumperi apă, nu ai de unde să știi dacă sticla de apă pe care tocmai ai pus-o în coșul de cumpărături a fost manipulată și depozitată corect. Unele sticle de plastic zac luni întregi prin depozite sau pe rafturile magazinelor până să ajungi să le consumi. Astfel, chiar dacă, în cel mai bun caz, apa pe care o bei a fost captată direct din izvoare naturale și sănătoase, ce a urmat după captare și îmbuteliere nu mai e la fel de sigur din punct de vedere al sănătății.
În cele mai multe cazuri, apa îmbuteliată este, de fapt, apă filtrată și tratată cu raze violete, pusă în sticle de plastic și apoi comercializată. Acest proces, nu doar că afectează calitatea apei, dar dăunează atât din punct de vedere economic, cât și al mediului înconjurător.
Implicațiile economice |
Implicațiile asupra mediului |
|
|
De la producție și până la reciclare, plasticul în care este depozitată apa pe care o bem ne afectează nu doar sănătatea, ci și buzunarele. Dacă pentru producția unei sticle de plastic de 1 litru consumăm 3 litri de apă și deci, ne folosim resursele într-un mod neproductiv, atunci când vine vorba de reciclare, costurile sunt și mai mari. Anual, din cauza poluării cu plastic pierdem între 259 și 695 de milioane de euro din sectorul turismului și cel al pescuitului. În ceea ce privește emisiile de CO2, reciclarea unui milion de tone de plastic echivalează cu retragerea din circulație a unui milion de mașini.
Desigur, ne va lua mult să scăpăm de tot plasticul pe care l-am aruncat de-a lungul timpului în natură, iar banii pierduți pentru producția și folosirea lui nu vor fi recuperați niciodată. Însă din punct de vedere individual, putem face economii financiare și ne putem proteja planeta și pe noi înșine printr-un gest simplu și anume, acela de a renunța la sticlele de apă și de a folosi apa de la robinet, filtrată natural, fără riscuri asupra sănătății sau mediului înconjurător. De ce să plătești de 100 de ori mai mult pentru apa pe care o bei când ai putea avea aceeași apă, poate chiar mai bună, direct la robinet, cu ajutorul filtrelor Finaqua?