Contul tău Finaqua
Natura are modul ei unic de a-și proteja secretele și, în același timp, de a le împărți cu noi în mod egal. Unul dintre cele mai elocvente exemple este apa alcalină. Mii de ani, zeci de popoare s-au hidratat cu apa limpede, cu pH sănătos, provenită din munți, fără să știe că secretul longevității stă în apa pe care o beau. Apoi, a venit omul și a încercat să imite modul natural în care natura filtra apa, fără să știe, însă, că secretul alcalinității apei stă în călătoria pe care aceasta o urmează printre rocile pământului.
Apa alcalină este atât de naturală încât a fost descoperită și redescoperită de mai multe popoare, în diferite etape ale istoriei. De aceea, nu există o persoană anume despre care să spunem că a fost prima care a descoperit apa alcalină. E ca și cum am încerca să atribuim un nume unei singure persoane care, acum mii de ani, ar fi descoperit, întâmplător, focul sau roata. Interesul omului asupra calității apei se întinde pe întreaga noastră existență și, dacă ar fi să găsim originile hidratării corecte, am putea să mergem mult în trecut, până acum sute de ani când preoții Indiei vechi recomandau ca apa să fie depozitată în vase de cupru pentru că astfel era ferită de bacterii. Am putea chiar să mergem până la Hipocrate, părintele medicinei, care observând că oamenii se vindecau mai repede dacă se îmbăiau în anumite locații, a dezvoltat teoria conform căreia apa bogată în minerale poate ajuta la refacerea organismului. Așa s-a născut, de exemplu, balneologia, unde, în trecut, băile cu apă alcalină erau folosite pentru purificarea ficatului, reducerea colesterolului sau vindecarea problemelor de sănătate precum diabetul, alergiile, guta, bolile respiratorii și cele digestive.
Apa alcalină a ajuns cu adevărat în atenția noastră și am început să vorbim mai mult despre ea abia la începutul secolului trecut. În acea perioadă, însă, nu a existat doar un singur popor care să analizeze acest tip de apă. De la Japonia și până în România, interesul pentru modul în care este formată apa alcalină și, mai ales proprietățile ei, au fost subiectul multor cercetători. În România, se spune că cel care a „descoperit” apa alcalină a fost Henri Coandă care studiind dieta și stilul de viață a unei populații din munții Himalaya care trăia în medie peste 100 de ani, a descoperit că longevitatea acestui popor este datorată hidratării cu apă alcalină provenită din ghețarii munților. Însă Henri Coandă doar a teoretizat acest tip de apă, fără să vină cu soluții concrete pentru care aceasta ar putea fi „fabricată” la scară largă. Acest rol le-a revenit japonezilor și, ulterior coreenilor care, între anii 1930-1970, au dezvoltat mai multe filtre de apă care ofereau apă alcalină prin ionizare. Însă chiar și atunci tehnologia era greoaie și ea se regăsea doar în marile spitale, apa alcalină fiind folosită pentru hidratarea bolnavilor. Abia în anii 90, ionizatoarele au început să fie răspândite la scară largă.
Azi am ajuns în punctul în care apa alcalină este subiect de dezbatere științifică. Deși există zeci de popoare care trăiesc izolat în zone glaciare unde izvoarele de apă alcalină s-ar presupune că sunt motivul longevității, suntem încă la început atunci când vine vorba de a descoperi toate beneficiile pe care apa alcalină ni le oferă pe termen lung. Fără să ne ascundem după perdeaua științei, recunoaștem franc că încă nu există studii pe termen lung în ceea ce privește apa alcalină. Și asta pentru că descoperirea este mult prea recentă. În același timp, ne mai lovim de o altă problemă atunci când vine vorba de știința din spatele apei alcaline. Multitudinea de producători de filtre care finanțează studii în domeniul apei alcaline ne poate face să nu avem încredere în rezultate pentru că ne-am gândi că acele companii sunt părtinitoare și chiar ar putea induce în eroare, cu scopul de a-și promova produsele. Și atunci, ce facem cu apa alcalină?
În lunga noastră călătorie de cercetare a apei alcaline am încercat să găsim, în primul rând, secretul natural al acesteia. Știam că o primă problemă a hidratării corecte cu acest tip de apă ar putea fi modul în care aceasta este produsă. Și pentru că avem încredere în natură, am decis să o ascultăm pe ea, lăsând la o parte orice studiu făcut pe tehnologii artificiale de filtrare a apei. În același timp, însă, cunoaștem foarte bine că cele mai convingătoare beneficii ale unui produs sunt cele care sunt probate de oameni cu greutate, cercetători în domeniu și oameni de știință. Și totuși, crezi că dacă ar exista studii grele cu privire la apa alcalină, te-ar ajuta ele să iei o decizie personală care să îți aducă beneficiile pe care le are? Hai să ne gândim doar la banalul zahăr și toate miile de studii care spun că el este nociv și, totuși, asta nu ne oprește să continuăm să îl consumăm zilnic. Punem pariu că în continuare îți bei cafeaua cu câte două lingurițe de zahăr. Dacă ai renunța 3 zile la zahărul din cafea, vei observa că te va durea capul, tocmai pentru că, fără să știi, ești „dependent” de acel zahăr. La fel, există catralioane de studii care ne spun că trebuie să bem un anumit volum de apă pe zi. Știm exact care ar fi beneficiile unui astfel de „tratament” și, totuși, sub 30% din populația României bea suficientă apă necesară funcționării optime a corpului. Iar când ducem toate aceste procente înspre tipul de apă pe care îl bem, vom constata că suntem foarte puțini cei care nu doar că ne hidratăm atât cât trebuie, ci și cu ce trebuie. De ce nu ne hidratăm corect? Din comoditate și frica de necunoscut. Dacă îmi face rău? Dar dacă îmi face bine? Întotdeauna, în orice domeniu, vor exista păreri pro și contra. Asta chiar și în ciuda dovezilor incontestabile care ar putea demonstra că părerile noastre ar putea fi greșite. Bătălia apei alcaline e departe de a se fi încheiat. Vedem medici de renume care o aprobă, așa cum vedem alți medici de renume care o contestă. În același timp, natura ne demonstrează zilnic, de mii de ani, cât de importantă este apa pentru organismul uman și cum influențează compoziția ei modul în care funcționăm. Pentru că da, apa nu e doar H2O, ci și pH, minerale, hidrogen molecular și multe alte elemente care stimulează hidratarea într-un mod cât mai optim pentru organism.
Și atunci cum ai putea să găsești cea mai bună apă pentru tine, una în care să ai încredere, din toată marea aceasta de studii finanțate de companii private sau medici care îți spun fel și fel de lucruri? Cel mai bun studiu din lume este cel pe care îl faci pe „pielea ta”. Vrei să știi dacă apa alcalină este bună? Atunci va trebui să fie bună pentru tine. Nu contează altceva. Asta înseamnă să faci un „experiment” simplu, pe tine. Să începi să bei suficientă apă alcalină, să te analizezi și să te monitorizezi într-un jurnal de „stare bună” și chiar să îți faci, poate, un set de analize înainte și după 30 de zile de la începerea experimentului. Doar așa te vei convinge cu adevărat că apa pe care o bei este cea mai bună pentru tine. Și doar așa, poate, dacă te simți foarte bine după 30 de zile, poți merge la următorul nivel al sănătății, să evoluezi, să îți atingi potențialul maxim prin tot felul de alte „studii” cum ar fi postul intermitent în care bei doar apă alcalină și mănânci doar într-un interval de 8 ore, în decursul zilei. Iată încă o altă tehnică unde nu există studii dar există mii de ani de experimentare dovedită istoric, inclusiv de creștini, budiști și toate religiile. Și mai sunt. Zeci de produse, stiluri de viață, tehnici de a-ți menține sănătatea, toate ne înconjoară și ni se potrivesc însă doar dacă le experimentăm pe pielea noastră. Cel mai bun exemplu este cel al dietelor alimentare unde știm deja că recomandările celor care au reușit nu mai au niciun efect. Pentru că oricât de ridicată în slăvi ar fi o dietă și oricâte studii asupra beneficiilor sale ar exista, la final de zi, organismul tău este unic și reacționează diferit la tot ceea ce alegi să îi oferi. Iar când ceea ce îi oferi nu are cum să îi facă rău, decât bine, apa alcalină fiind inofensivă, cum vei alege să verifici beneficiile pe care ți le aduce dacă nu chiar folosind-o zi de zi
